SER si ESTAR

Aceste două verbe corespund verbului ‘to be’ în engleză, ‘être’ în franceză, ‘sein’ în germană, ‘a fi’ în română.
Conjugarea la prezentul indicativ este:

	SER	ESTAR
yo	soy	estoy
tú	eres	estás
él	es	está
ella	es	está
Vd.	es	está
nosotros	somos	estamos
vosotros	sois	estáis
ellos	son	están
ellas	son	están
Vds.	son	están

Verbul ‘ser’ exprimă lucruri permanente: identitatea, profesia, naţionalitatea, o caracteristică permanentă.
Exemple:

• Identitatea: Yo soy Beatriz. Esta es mi amiga Elena.
• Originea: ¿Sois ingleses o irlandeses? – Somos americanos.
• Profesia: Mis hermanos son ingenieros.
• Caracteristica: Mi marido es ciego.
• Materialul: Esta mesa es de madera.
• Forma: Es rectangular.
• Culoarea: Es negra.
• Marca: Es un Ford.
• Data, ora: Son las cinco.

Verbul ‘estar’ exprimă o situaţie sau o stare temporară.
Situaţia (exemple):

• ¿Dónde está el jefe? -– Está tomando un café en el bar.
• Estamos aquí de vacaciones.
• La farmacia está muy cerca.
• ¿Dónde están mis llaves?

Starea (exemple):

• Estoy muy cansada.
• María siempre está de buen humor.
• Shh, está dormido.
• Luis es el que está sentado a la derecha.

VERBELE

Verbele se clasifică în trei tipuri de conjugări, în funcţie de terminaţia lor:
1: Verbe terminate în ‘–ar’. Exemplu: estudiar, hablar, jugar, trabajar, cantar
2: Verbe terminate în ‘–er’. Exemplu: aprender, comer, leer, correr, ver
3: Verbe terminate în ‘–ir’. Exemplu: vivir, decidir, escribir, salir, pedir
Verbele se conjugă prin înlocuirea terminaţiei infinitivului (‘-ar’, ‘-er’, ‘–ir’) cu terminaţia corespunzătoare, în funcţie de timp şi persoană. În spaniolă nu este necesar să se menţioneze întotdeauna pronumele personale. Există verbe regulate şi neregulate care, cu mici excepţii, au aceeaşi terminaţie. Verbul reflexiv adaugă pronumele ‘–se’ la infinitiv.
Exemplu: ducharse, peinarse, moverse, vestirse

INDICATIVUL PREZENT

VERBELE REGULATE -AR

Yo	+o	hablo, trabajo, estudio
Tú	+as	hablas, trabajas, estudias
El, Ella, usted	+a	habla, trabaja, estudia
Nosotros/as	+amos	hablamos, trabajamos, estudiamos
Vosotros/as	+áis	habláis, trabajáis, estudiáis
Ellos/as, Ustedes	+an	hablan, trabajan, estudian

VERBELE REGULATE -ER

Yo	+o	aprendo, como, leo
Tú	+es	aprendes, comes, lees
El, Ella, usted	+e	aprende, come, lee
Nosotros/as	+emos	aprendemos, comemos, leemos
Vosotros/as	+éis	aprendéis, coméis, leéis
Ellos/as, Ustedes	+en	aprenden, comen, leen

VERBELE REGULATE -IR

Yo	+o	aprendo, como, leo
Tú	+es	aprendes, comes, lees
El, Ella, usted	+e	aprende, come, lee
Nosotros/as	+imos	aprendemos, comemos, leemos
Vosotros/as	+ís	aprendéis, coméis, leéis
Ellos/as, Ustedes	+en	aprenden, comen, leen

În cazul yo, tú, él--ella, ellos--ellas accentul se pune întotdeauna la rădăcina cuvântului, iar la >>nosotros--nosotras, ellos-ellas accentul se pune întotdeauna la sfârşitul cuvântului.

VERBELE NEREGULATE

a) Verbele cu schimbarea vocalei: quiero, puedo, juego....
În cazul multor verbe vocala rădăcinii, dacă este accentuată, se transformă la toate persoanele, cu excepţia ‘nosotros’ şi ‘vosotros’. Un astfel de verb poate face parte din orice grupă de conjugare şi păstrează terminaţiile grupei respective de conjugare.
Vocala rădăcinei ‘e’ se transformă în ‘ie’.
Exemple:

Querer	quiero – quieres -– quiere -– queremos -– queréis -– quieren
Perder	pierdo -– pierdes -– pierde -– perdemos -– perdéis –- pierden
Entender	entiendo -– entiendes -– entiende -– entendemos -– entendéis -– entienden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: tener (pero ‘yo tengo’), sentar, cerrar, pensar, empezar, comenzar, sentir, preferir, venir (pero ‘yo vengo’)
Vocala rădăcinei ‘o’ se transformă în ‘ue’.
Exemple:

Poder	puedo -– puedes -– puede -– podemos -– podéis -– pueden
Dormir	duermo -– duermes -– duerme -– dormimos -– dormís -– duermen
Encontrar	encuentro -– encuentras -– encuentra -– encontramos -– encontráis -– encuentran

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: volar -– recordar -– costar -– morir – doler
Verbul ‘jugar’ se conjugă după acest model. Vocala ‘u’ se transformă în ‘ue’: Jugar: juego -– juegas -– juega – jugamos -– jugáis – juegan
b) Verbele cu schimbarea vocalei:
Există aproximativ 30 de verbe terminate în ‘...ir’ a căror vocală a rădăcinii ‘e’ se transformă în ‘i’ dacă vocala este accentuată. Exemple:

Pedir	pido – pides – pide – pedimos – pedís – piden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: decir (primera persona ‘digo’), servir, medir, vestir, repetir, reír, impedir, seguir, conseguir, sonreír
c) Persoana întâi neregulată. Există un grup de verbe frecvent folosite care au numai persoana întâi neregulată. Celelalte persoane au forme regulate. Exemple:
SABER: yo sé -– tú sabes -– él, ella, usted sabe – nosotros, nosotras sabemos -– vosotros, vosotras sabéis -– ellos, ellas, ustedes saben
HACER: yo hago -– tú haces -– él, ella, usted hace – nosotros, nosotras hacemos -– vosotros, vosotras hacéis -– ellos, ellas, ustedes hacen
Alte verbe importante care au persoana întâi neregulată sunt:

Caer	caigo, caes ...
Dar	doy, das ...
Decir	digo, dices ...
Estar	estoy, estás ...
Poner	pongo, pones ...
Salir	salgo, sales ...
Tener	tengo, tienes ...
Traer	traigo, traes ...
Valer	valgo, vales ...
Venir	vengo, vienes ...

Toate verbele terminate în ‘-ecer’, ‘-ocer’, ‘-ucir’ formează persoana întâi neregulat cu ajutorul ‘-zco’.

Agradecer	agradezco, agradeces ...
Conducir	conduzco, conduces ...
Conocer	conozco, conoces ...
Introducir	introduzco, introduces ...
Parecer	parezco, pareces ...
Traducir	traduzco, traduces ...

Dacă un verb este neregulat, acelaşi lucru este valabil şi pentru vebul compus corespunzător:

• Aparecer – aparezco
• Atraer – atraigo
• Componer – compongo
• Desaparecer – desaparezco
• Deshacer – deshago
• Distraer – distraigo
• Rehacer – rehago
• Suponer – supongo

d) Persoana întâi neregulată şi alte schimbări: Tener, venir, decir, oír, estar. Aşa cum s-a menţionat mai sus, unele verbe cu persoana întâi neregulată şi alte schimbări:

Decir	digo -– dices –- dice –- decimos –- decís – dicen
Tener	tengo – tienes – tiene – tenemos – tenéis – tienen
Venir	vengo -– vienes –- viene –- venimos –- venís –- vienen

Este acelaşi caz şi pentru:

Oír	oigo -– oyes -– oye -– oímos – oís -– oyen
Estar	estoy -– estás -– está -– estamos -– estáis -– están

e) Verbele total neregulate: ir, ser, haber.

Ir	yo voy – tú vas – él, ella, usted va nosotros, nosotras vamos –- vosotros, vosotras vais –- ellos, ellas, ustedes van
Ser	yo soy – tú eres – él, ella, usted es nosotros, nosotras somos –- vosotros, vosotras sois -– ellos, ellas, ustedes son
Haber	yo he – tú has – él, ella, usted ha nosotros, nosotras hemos –- vosotros, vosotras habéis –- ellos, ellas, ustedes han

‘Haber’ are şi o formă impersonală invariabilă ‘hay’ (ca în engleză ‘there is’, ‘there are’ sau eîn franceză ‘il y a’). De asemenea, este un verb auxiliar cu care formează timpuri compuse.

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se desfăşoară în prezent, dar şi pentru exprimarea viitorului, dacă este vorba de o acţiune care se va desfăşura cu siguranţă în viitor.

• Vivimos en Toledo pero trabajamos en Madrid.
• El próximo martes no vengo a clase. Voy a Barcelona.
• La semana que viene marchamos de vacaciones.

PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii, putem folosi şi indicativul prezent al verbului ‘estar’ + gerunziul. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbele în ‘–ar’) sau ‘-iendo’ (verbele în ‘–er’, ‘-ir’).
Exemple:

• Espera un momento. Estoy hablando por teléfono.
• ¿Qué haces? –- Nada, estoy escuchando música.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO

Se formează cu prezentul verbului auxiliar ‘haber’ şi participiul verbului principal. Timpul prezent al verbului ‘haber’:
yo he – tú has – él, ella, usted ha
nosotros, nosotras hemos -– vosotros, vosotras habéis -– ellos, ellas, ustedes han
Participiul se formează cu terminaţia ‘–ado’ (verbe în ‘–ar’) sau ‘–ido’ (verbe în ‘–er’, ‘-ir’)
Exemple:

• cantar -– cantado
• comer –- comido
• estar –- estado
• tener –- tenido
• salir - salido

Unele verbe cu participiul neregulat:

• ser –- sido
• abrir –- abierto
• decir –- dicho
• hacer -– hecho
• escribir -– escrito
• poner –- puesto
• ver -– visto
• romper –- roto
• volver – vuelto

Pretérito Perfecto se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care poate avea încă legătură cu prezentul.
Exemple:

• Hola, Pepe. ¿Dónde has estado?
• ¿Habéis terminado?
• ¿Qué han hecho Pepe y María hoy?
• ¿Has estado alguna vez en España?
• Nunca he visitado Madrid.
• ¿Has pagado la cuenta?

NOTĂ: În unele zone din Spania, de exemplu Madrid, Pretérito Perfecto se foloseşte pentru toate acţiunile terminate în trecut:

• ¿Cuándo han llegado? – Han llegado ayer.
• ¿Has terminado tus estudios? – Sí, los he terminado el año pasado.

În alte zone din Spania şi în multe ţări ale Americii Latine, Pretérito Perfecto se utilizează foarte rar. În locul acestuia se foloseşte Pretérito Indefinido.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO

Terminaţiile regulate sunt:

	Verbe în –ar	Verbe în –er	Verbe în -ir
	hablar	comer	vivir
Yo	hablé	comí	viví
Tú	hablaste	comiste	viviste
Él, ella, usted	habló	comió	vivió
Nosotros / as	hablamos	comimos	vivimos
Vosotros / as	hablasteis	comisteis	vivisteis
Ellos/as ustedes	hablaron	comieron	vivieron

Unele verbe în ‘-ir’, ca de exemplu pedir sau sentir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–e-’ în ‘–i-’. Verbele în ‘-ir’, ca de exemplu dormir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–o-’ în ‘–u-’.

pedir	sentir	dormir
pedí	sentí	dormí
pediste	sentiste	dormiste
pidió	sintió	durmió
pedimos	sentimos	dormimos
pedisteis	sentisteis	dormisteis
pidieron	sintieron	durmieron

Verbele ‘ser’ şi ‘ir’ formează Pretérito Indefinido neregulat şi au următoarele forme: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron
Alte verbe au în Pretérito Indefinido rădăcină neregulată:

Estar	estuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron
Tener	tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron
Poder	pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron
Poner	puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron
Saber	supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron
Querer	quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron
Hacer	hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron
Venir	vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron
Decir	dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron

Pretérito Indefinido se folosşte pentru a exprima o acţiune care s-a desfăşurat într-un moment concret în trecut.

• ¿Qué hiciste el domingo? – Fui al parque.
• ¿Has hablado con el jefe? – Sí, hablé con él ayer.
• ¿Cuándo descubrió Colón América? – Hizo su primer viaje en 1492.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO

	Verbe în -ar	Verbe în -er	Verbe în -ir
yo	estudiaba	comía	vivía
tú	estudiabas	comías	vivías
el, ella, usted	estudiaba	comía	vivía
nosotros / as	estudiábamos	comíamos	vivíamos
vosotros / as	estudiabais	comíais	vivíais
ellos, ellas, ustedes	estudiaban	comían	vivían

Există trei verbe neregulate:

	ser	ver	ir
Yo	era	veía	iba
Tú	eras	veía	iba
El, ella, usted	era	veía	iba
Nosotros / as	éramos	veíamos	íbamos
Vosotros / as	erais	veíais	ibais
Ellos, ellas, ustedes	eran	veían	iban

Pretérito Imperfecto se foloseşte pentru descrierea unor acţiuni în cursul cărora s-a desfăşurat o altă acţiune sau pentru descrierea unor tradiţii şi deprinderi din trecut.
Exemplu:

• ¿Qué hiciste el sábado? - Nada. Llovía, mi novio trabajaba, ponían una película muy buena en la tele, así que me quedé toda la tarde en casa.
• Cuando yo era joven me gustaba mucho jugar al fútbol.

VIITORUL

Terminaţiile viitorului se adaugă la infinitivul verbelor şi sunt aceleaşi pentru toate cele trei conjugări:

Persoana	Terminaţia	estar	ser	ir
Yo	-é	estaré	seré	iré
Tú	-ás	estarás	serás	irás
Él, ella, usted	-á	estará	será	irá
Nosotros / as	-emos	estaremos	seremos	iremos
Vosotros / as	-éis		estaréis	seréis	iréis
Ellos/as ustedes		-á	estarán	serán	irán

Unele verbe au rădacina neregulată, dar păstrează terminaţiile.

querer	querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán
decir	diré, dirás etc.
hacer	haré, harás etc.
haber	habré, habrás etc.
saber	sabré, sabrás etc.
poder	podré, podrás etc.
poner	pondré, pondrás etc.
salir	saldré, saldrás etc.
tener	tendré, tendrás etc.
venir	vendré, vendrás etc.

Folosirea viitorului

Pentru exprimarea unor acţiuni sau evenimente viitoare putem folosi viitorul, dar şi alte modalităţi:

Timpul viitor	“En enero iré a Roma”
Timpul prezent ‘ir’ + a + infinitiv	“En enero voy a ir a Roma”
Indicativul prezent	“En enero voy a Roma”

1. Viitorul se foloseşte pentru exprimarea obiectivă a unor acţiuni viitoare, indiferent de momentul vorbirii. Se mai foloseşte şi pentru exprimarea unei supoziţii:
   • Mañana lloverá y bajarán las temperaturas.
   • Lo haré si puedo.
   • ¿Cuántos años tendrá? – No tengo ni idea.
2. Dacă este vorba de un plan, proiect sau de ceva inevitabil se foloseşte ir a + infinitiv:
   • El próximo domingo voy a ir a Madrid.
   • Va a llover por la tarde.
3. Timpul prezent se foloseşte pentru exprimarea unei decizii luate sau pe care tocmai am luat-o:
   • Esta semana lo llamo.
   • ¿Vienes a clase mañana?

CONDIŢIONALUL

Modul condiţional se formează la fel ca viitorul. Şi anume, prin adăugarea terminaţiilor condiţionalului la infinitivul verbului. Terminaţiile sunt aceleaşi pentru toate verbele.

Persoana	Terminaţia	estar	ser	ir
Yo	-ía	estaría	sería	iría
Tú	-ías	estarías	serías	irías
Él, ella, usted	-ía	estaría	sería	iría
Nosotros / as	-íamos	estaríamos	seríamos	iríamos
Vosotros / as	-íais	estaríais	seríais	iríais
Ellos as ustedes<<	-ían	estarían	serían	irían

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: podría etc, tendría etc, querría etc.
Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unor planuri sau idei posibile, dar şi ceea ce ne dorim să realizăm:

• Podríamos ir a la montaña este fin de semana.
• ¿Te gustaría venir conmigo?

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unei rugăminţi politicoase:

• ¿Podrías venir un momento a mi despacho, por favor?
• ¿Podría usted ayudarme?
• ¿Te importaría hacerme un favor?
• ¿Les importaría (a ustedes) cerrar la puerta, por favor?

Condiţionalul se foloseşte, de asemenea, în propoziţii cu ‘si’ (şi cu un verb la timpul imperfecto de subjuntivo –- vezi mai jos) pentru exprimarea unei sopoziţii privind nişte acţiuni posibilă:

• Estudiaría más si tuviera más tiempo.
• Compraríamos un ordenador nuevo si pudiéramos.
• ¿Qué harías si te tocase la lotería?

EXPRIMAREA OBLIGAŢIEI ŞI A NECESITĂŢII

TENER QUE + Infinitiv

Tener que + infinitiv se foloseşte pentru exprimarea obligaţiilor şi pentru a da instrucţiuni:

• Primero tienes que encender el ordenador y luego tienes que abrir el programa.
• Mañana tengo que pagar la factura del teléfono.

HAY QUE + Infinitiv

Forma impersonală ‘hay que’ se foloseşte pentru a exprima o obligaţie sau o necesitate de a face ceva, fără a se indica cine trebuie să o facă. Corespunde expresiei ‘es necesario’:

• Primero hay que encender el ordenador y luego hay que abrir el programa.
• Lo primero que hay que hacer es enviarles un email.

FORMA PASIVĂ

Forma pasivă se foloseşte în primul rând în formă scrisă şi în mijloacele de comunicaţie. De exemplu:

• El ministro y su mujer fueron detenidos por la policía. Su mujer fue puesta en libertad.

Adesea, forma pasivă normală se poate înlocui cu aşa-numita formă pasivă reflexivă, dacă nu este necesar să se cunoască cine a efectuat acţiunea. Forma pasivă reflexivă se formează cu ‘se’ + persoana a 3ª singular sau plural. Exemple:

• Este coche fue fabricado en Eslovaquia. -– Este coche se fabricó en Eslovaquia.
• La factura será pagada mañana. -– La factura se pagará mañana.
• La casa no ha sido vendida todavía. –- La casa no se ha vendido todavía.
• Estos ordenadores son fabricados en China. – Estos ordenadores se fabrican en China.

PREZENTUL CONJUNCTIVULUI

Prezentul conjunctivului se formează cu vocalele corespunzătoare fiecărui grup.
Infinitiv ‘-ar’: Prezentul Conjunctivului -e
Infinitiv ‘-er/ -ir’: Prezentul Conjunctivului -a

HABLAR	COMER	VIVIR
hable	coma	viva
hables	comas	vivas
hable	coma	viva
hablemos	comamos	vivamos
habléis	comáis	viváis
hablen	coman	vivan

Verbele cu neregularităţile ‘e’ > ‘ie’ şi ‘o’ > ‘ue’ la indicativul prezent au aceleaşi neregularităţi şi la conjunctiv prezent.

verb	INDICATIV	CONJUNCTIV
querer	quiero	quiera, quieras, quiera, queramos, queráis, quieran
poder	puedo	pueda, puedas, pueda, podamos, podáis, puedan

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează conjunctivul prezent cu aceleaşi neregularităţi. Exemple:
Persoana 1ª indicativ: hago, tengo, salgo, conozco, pido
Conjunctivul:

haga	tenga	salga	conozca	pida
hagas	tengas	salgas	conozcas	pidas
haga	tenga	salga	conozca	pida
hagamos	tengamos	salgamos	conozcamos	pidamos
hagáis	tengáis	salgáis	conozcáis	pidáis
hagan	tengan	salgan	conozcan	pidan

Verbele în ‘...e..-ir’ (‘sentir’) schimbă şi ‘e’ în ‘i’ la persoana întâi şi a doua plural. Verbele în ‘...sau...-ir’ (‘dormir’) schimbă ‘–o-’ în ‘–u-’.

• sentir – sintamos – sintáis
• dormir – durmamos – durmáis

Alte verbe cu neregularităţi proprii:

saber	sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan
ir	vaya, vayas, vaya, vayamos, vayáis, vayan
haber	haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan
ver	vea, veas, vea, veamos, veáis, vean
ser	sea, seas, sea, seamos, seáis, sean
estar	esté, estés, esté, estemos, estéis, estén

IMPERATIVUL

Imperativul afirmativ

Imperativul afirmativ are forme speciale numai la persoana a doua singular (tú) şi la persoana a doua plural (vosotros/as)
Tu: Imperativul prezintă aceeaşi formă ca la persoana a treia singular la indicativ prezent.

• Pasa, por favor.
• Mira esto.

Există opt excepţii:

poner	pon
ser	sé
decir	di
ir	ve
hacer	haz
salir	sal
tener	ten
venir	ven

Vy: Imperativul se formează schimbând ‘-r’ al infinitivului cu ‘–d’. Exemple: mirar –- mirad; salir –- salid. Nu există excepţii.

• Pasad, por favor.
• Venid aquí. Mirad esto.

Pentru formulele de politeţe voi sau noi la imperativ folosim forma corespunzătoare cojunctivului prezent.

• Pase, por favor.
• Vengan ustedes aquí.
• Mire usted esto. Hablemos con él.

Pentru toate formele imperativului afirmativ, pronumele se alătură verbului sau îl succedă.

• Tráiganla mañana, por favor.
• Déjalo ahí encima.

Dacă sunt mai multe pronume, pe primul loc se va afla pronumele în dativ şi apoi pronumele în acuzativ:

• Tráemelo, por favor.
• Cómprenselo. Es muy bueno.

Imperativul negativ

Pentru toate persoanele se folosesc formele subjonctivului prezent.

• No lleguéis tarde.
• No fume, ni beba alcohol.

Pronumele stau în faţa verbului. Pronumele la acuzativ şi dativ ‘le’ sau ‘les’ se transforma în ‘se’.

• No lo hagas así.
• No se lo digan todavía.

SUBJONCTIVUL IMPERFECT

Subjonctivul imperfect se formează prin omiterea terminaţiei -ron la persoana a treia plural a oricărui verb regulat sau neregulat, obţinând astfel rădăcina cuvântului, şi prin înlocuirea acestei terminaţii cu terminaţia persoanei corespunzătoare. Există două posibilităţi de conjugare, una cu -ra şi una cu -se. Se pot folosi ambele. Exemple:
Verbul HABLAR – Pretérito Indefinido (Persoana a3ª Plural ): ‘hablaron’ omite terminaţia ‘–ron’ şi adaugă terminaţiile:
-ra, -ras, -ra, -ramos, -rais, -ran
sau
-se, -ses, -se, -semos, -seis, -sen
NOTĂ: În forma noi ale ambelor conjugări, accentul trece la ultima silabă a rădăcinii.
Exemple de verbe regulate:

	Verbe în ‘–ar’	Verbe în ‘–er’	Verbe în ‘-ir’
1ª P. Sing.	hablara / hablase	comiera / comiese	viviera / viviese
2ª P. Sing.	hablaras / hablases	comieras / comieses	vivieras / vivieses
3ª P. Sing.	hablara / hablase	comiera / comiese	viviera / viviese
1ª P. Plural	habláramos / hablásemos	comiéramos / comiésemos	viviéramos / viviésemos
2ª P. Plural	hablarais / hablaseis	comierais / comieseis	vivierais / vivieseis
3ª P. Plural	hablaran / hablasen	comieran / comiesen	vivieran / viviesen

Exemple de verbe neregulate:

1ª P. Sing.	hiciera/ hiciese	tuviera / tuviese	fuera / fuese
2ª P. Sing.	hicieras/ hicieses	tuvieras / tuvieses	fueras / fueses
3ª P. Sing.	hiciera/ hiciese	tuviera / tuviese	fuera / fuese
1ª P. Plural	hiciéramos / hiciésemos	tuviéramos / tuviésemos	fuéramos / fuésemos
2ª P. Plural	hicierais / hicieseis	tuvierais / tuvieseis	fuerais / fueseis
3ª P. Plural	hicieran / hiciesen	tuvieran / tuviesen	fueran / fuesen

Subjonctivul imperfect se foloseşte la fel ca cojunctivul prezent, dar în trecut. Are trei folosiri principale:

1. Exprimă subiectivitatea după aceleaşi verbe şi expresii impersonale sau joncţiuni ca şi în conjunctivul prezent. Dacă folosim subjonctivul imperfect, propoziţia principală a frazei, trebuie să fie la timpul trecut pretérito indefinido, imperfecto sau la modul condiţional:
   • Quería que lo hicieras.
   • Fue una lástima que no pudiera venir.
   • Yo no lo haría aunque me pagases mucho dinero.
2. Formule de politeţe:
   • Quisiera dos libros, por favor.
   • Quisiéramos cenar, por favor.
3. Fraze condiţionale cu ‘si’ şi cu joncţiunea ‘como si’:
   • Si tuviera dinero, iría contigo.
   • Nos miraron como si fuésemos locos.

FRAZELE INTERROGATIVE

În cazul în care la întrebări putem răspunde cu da / nu, aceste întrebări au o structură specială. În limba vorbită intonaţia ascendentă le distinge de frazele afirmative. În forma scrisă se adaugă semnul întrebării la începutul şi sfârşitul propoziţiei ¿ ...?
Exemple:

• ¿Vienes?
• ¿Vamos a la playa mañana?

Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului cu verbul, sensul este acelaşi:

• ¿Ha llegado el jefe? ¿El jefe ha llegado?

Interogativele se scriu cu accent şi se aşează la începutul întrebării:

dónde	unde
cuándo	când
cómo	cum
por qué	de ce
qué	ce
cuál	care
cuáles (plural)	care
quién	cine
quienes (plural)	cine
cuánto (masc.)	cât
cuánta (fem.)	cât
cuántos (masc. pl.)	cât
cuantas (fem. pl.)	cât

ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE

Adjectivele demostrative se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Se folosesc pentru exprimarea distanţei faţă de cel care vorbeşte.
Aproape:

Masculin	este, estos
Feminin	esta, estas

Departe:

Masculin	ese, esos
Feminin	esa, esas

Şi mai departe:

Masculin	aquel, aquellos
Feminin	aquella, aquellas

Exemple:

• Este tren va a Madrid.
• Estos libros son míos.
• Esta habitación es muy bonita.
• Estas gafas son mías.
• Ese hombre se llama Paco.
• Esa puerta no abre bien.

Pronumele demostrative au aceeaşi formă, dar pot fi accentuate.
Exemple:

• ¿Qué color prefieres? ¿Éste o ése?
• ¿Te gustan estas flores, o prefieres aquéllas?

Există trei pronume demostrative invariabile şi ‘neutre’ – nici masculine, nici feminine: ‘esto’ indică ‘esta cosa’, ‘eso’ indică ‘esa cosa’, ‘aquello’ indică ‘aquella cosa’.
Exemple:

• ¿Qué es esto? Esto es un teléfono.
• No me gusta eso.
• Eso es imposible.
• Aquello es una iglesia.

PRONUMELE

PRONUMELE PERSONAL

Singular	Plural
yo	nosotros / nosotras
tú	vosotros / vosotras
él, ella, usted	ellos, ellas, ustedes

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tú’la singular şi ‘vosotros’ (masculin) sau ‘vosotras’ (feminin) la plural.
Formele de politeţe sau formale sunt ‘usted’ la singular şi ‘ustedes’ la plural. De obicei se scriu Vd. şi Vds. şi se folosesc cu verbul la persoana a treia. Pronumele personale, de regulă, nu se folosesc, terminaţia verbului indicând persoana gramaticală.
‘¿Dónde vives?’ – ‘Vivo en Avilés y trabajo en Gijón.’
Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm o persoană, informaţii, opinii etc.. pentru a evita ambiguitatea:

• ¿Cómo os llamáis? – Yo me llamo Raquel y ella se llama Elena.
• ¿Qué estudiáis? – Yo estudio Medicina y él estudia farmacia.

PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE

Prima şi a doua persoană a singularului se shimbă. Celelalte persoane rămân neschimbate. După prepoziţiile (a, para, de, por etc.) se folosesc formele ‘mí’ şi ‘tí’.

Pronume personal	yo, tú
Pronume după prepoziţie	mí, tí

Exemple:

• Esta carta es para tí.
• El jefe habla muy bien de tí.

Dar:

• Esta carta es para él / ella / Vd.
• El jefe habla muy bien de nosotros nosotras / vosotros / vosotras /ellos / ellas / Vds.<<

În cazul prepoziţiei ‘con’ se folosesc formele speciale: conmigo y contigo.
Exemple:

• ¿Quieres ir conmigo? - Sí, quiero ir contigo.

PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI INDIRECT

Formele pronumelor la persoana întâi şi a doua sunt aceleaşi ca şi pentru complementul direct şi indirect; se schimbă numai persoana a treia.

Subiect	Complement Indirect (dativ)	Complement Direct (acuzativ)
yo	me	me
tú	te	te
él	le	lo
ella	le	la
usted	le	lo
nosotros / as	nos	nos
vosotros / as	os	os
ellos	les	los
ellas	les	las
ustedes	les	los

Exemple complement direct:

• ¿Quién es Alberto? – No sé. No lo conozco.
• ¿Quién es María? – No sé. No la conozco.
• ¿Quiénes son Alberto y María? – No sé. No los conozco.
• ¿Dónde están mis libros? – No los encuentro.
• ¿Dónde están mis gafas? – No las encuentro.

Exemple complement indirect:

• ¿Me das un beso?
• Claudio nos ha enviado una carta.
• Os doy mi número de teléfono.
• Les enviaré un email mañana.

Poziţia pronumelor însoţite

1. La sfârşitul infinitivului (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘poder’, ‘querer’ urmate de infinitiv)
   • No puedo hacerlo. – No lo puedo hacer.
   • El jefe quiere verte. – El jefe te quiere ver.
2. La sfârşitul gerunziului (sau înaintea verbelor ‘estar’ urmate de gerunziu:
   • Estoy pensándolo. Lo estoy pensando.
3. Înaintea verbului conjugadt, dar după negaţie:
   • Las veré mañana. – No las veré mañana.
   • Te quiero. – No te quiero.
4. Înaintea verbului auxiliar în timpuri compuse:
   • ¿Dónde están mis libros? -– Los he puesto sobre la mesa.
   • ¿Has escrito a Tomás? -– Sí, le he enviado un email ayer.
5. La sfârşitul unui verb la imperativ:
   • ¡Házlo ahora!
   • ¡Contéstame!
6. Între negaţie şi verb la modul imperativ negativ:
   • ¡No lo hagas ahora!
   • ¡No me contestes!

Dacă într-o propoziţie se întâlnesc două pronume, cel din dativ se aşează în faţa celui la acuzativ. În acest caz ‘le’ sau ‘les’ se transformă în ‘se’.
Exemple:

• ¿Te gusta este libro? Te lo regalo.
• ¿Le gusta a Vd. este libro? Se lo regalo.
• Este jersey es muy bonito. Me lo ha regalado mi mujer.
• ¿Has dado el libro a Jaime? – Sí, se lo he dado.
• Nos lo dirán mañana.

PRONUMELE REFLEXIVE

Unele verbe se folosesc cu pronume reflexive. Aceste verbe adaugă –se la infinitiv, de exemplu: llamarse, levantarse, sentarse, ducharse. Pronumele reflexive au aceeaşi poziţie ca şi pronumele personale cu funcţie de complement (vedeţi mai sus). Pronumele reflexive sunt:

Subiect	Pronume reflexiv
yo	me
tú	te
el, ella, Vd.	se
nosotros as<<	nos
vosotros as<<	os
ellos, ellas, Vds.	se

Exemple:

• Me llamo Pepe.
• ¿Cómo te llamas?
• ¿Cómo se llama tu amigo?
• ¿Dónde podemos sentarnos?
• ¿Dónde nos podemos sentar?
• ¿Tu hermana no se ha levantado todavía?
• ¡Siéntate!
• ¡Siéntese Vd.!
• ¡No te vayas!
• María y Pepe van a casarse en mayo.
• María y Pepe se van a casar en mayo.

PRONUME POSESIVE

Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit.

(el) mío	(la) mía	(los) míos	(las) mías
(el) tuyo	(la) tuya	(los) tuyos	(las) tuyas
(el) suyo	(la) suya	(los) suyos	(las) suyas
(el) nuestro	(la) nuestra	(los) nuestros	(las) nuestras
(el) vuestro	(la) vuestra	(los) vuestros	(las) vuestras

Exemple:

• ¿De quién es esta casa? – Es mía.
• Mi padre tiene más dinero que el tuyo.
• ¿Es vuestro este dinero? – Sí, es nuestro.
• ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son suyas.

‘suyo’ etc. pot fi aceleaşi pentru ambele genuri, de aceea le putem folosi: de él, de ella, de Vd., de ellos, de ellas, de Vds.
Exemple:

• ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son de ellos.
• ¿Estos zapatos son tuyos? – No, son de él.

Aceste forme se pot folosi după un substantiv. În acest caz se numesc ‘adjective posesive accentuate sau dure’.
Exemple:

• un amigo mío
• la profesora nuestra
• unas amigas suyas
• cuatro alumnos suyos

COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL

COMPARATIVUL

a) Pentru a compara lucruri diferite se foloseşte más / menos que

• Madrid es más grande que Salamanca. – Salamanca es menos grande que Madrid.
• La ciudad es más ruidosa que el campo. – El campo es menos ruidoso que la ciudad.
• Nosotros trabajamos más que vosotros. – Vosotros trabajáis menos que nosotros.
• Mi hermano tiene más dinero que yo. – Yo tengo menos dinero que mi hermano.

b) Pentru a exprima egalitatea a două lucruri se foloseşte:
Adjective şi adverbe: ‘igual de ... que’, sau ‘tan ... como’

• Paco es igual de alto que Juan.
• Paco es tan alto como Juan.

Cu verbele: ‘igual ... que’ şi ‘tanto ... como’

• Mi hija se llama igual que mi madre.
• Mi hijo come tanto como su padre.

SUPERLATIVUL

‘más’ şi ‘menos’ se folosesc şi pentru a face diferenţa dintre o persoană sau un lucru faţă de un grup:

• Pepe es el alumno más inteligente de la clase.
• El Monte Everest es la montaña más alta del mundo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu altele, se foloseşte ‘muy + adjectiv’ sau ‘-ísimo / -ísima / -ísimos -ísimas<<’

• muy guapo – guapísimo
• muy grande – grandísimo
• muy alta – altísima
• muy delgados – delgadísimos
• muy caras – carísimas

Bueno, malo, grande, pequeño, bien şi mal au forme neregulate:

• más bueno / más bien = mejor
• más malo / más mal = peor
• más grande = mayor
• más pequeño = menor

ADVERBELE

Multe adverbe se formează direct din adjective. Se adaugă ‘–mente’ la genul feminin al adjectivului:
rápida –- rápidamente, precisa –- precisamente, segura –- seguramente
Dacă adjectivul nu are gen feminin, se adaugă `–mente’ la forma singulară invariabilă:

• fácil –- fácilmente
• total -– totalmente
• simple -– simplemente
• real -– realmente

ADJECTIVUL

Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se aşează cel mai ades după substantivul determinat. Adjectivele care se termină în consoană, în ‘–ista’, sau în ‘e’ nu au gen feminin şi masculin. Schimbă numai numărul.
Forma masculină singular:

• un coche bonito
• un niño simpático
• el hombre rico
• el ministro nuevo
• un libro interesante
• el autobús azul
• un político nacionalista

Forma feminină singular:

• una casa bonita
• una niña simpática
• la mujer rica
• la ministra nueva
• una clase interesante
• la casa azul
• una ministra pacifista

Adjectivele ‘bueno’, ‘malo’, ‘grande’ se pot afla în faţa substantivului. În acest caz, masculinul singular al ‘bueno’ şi ‘malo’ se schimbă în ‘buen’ şi ‘mal’ şi ‘grande’ se schimbă în ‘gran’ la masculin şi feminin.
Exemple:

• un día bueno – un buen día
• tiempo malo – mal tiempo
• un problema grande – un gran problema
• una parte grande – una gran parte

Numărul plural se formează după aceleaşi reguli ca şi sustantivul:

• adăugând ‘s’ dacă adjectivul se termină în vocală ‘o’,‘a’, ‘e’
• adăugând ‘es’ dacă adjectivul se termină în consoană.

Forma masculină plural:

• unos coches bonitos
• unos niños simpáticos
• los hombres ricos
• los ministros nuevos
• unos libros interesantes
• los autobuses azules

Forma femenină plural:

• unas casas bonitas
• unas niñas simpáticas
• las mujeres ricas
• las ministras nuevas
• unas clases interesantes
• las casas azules

Adjectivele care exprimă naţionalitatea şi care sunt terminate în consoană adaugă un ‘a’ pentru a forma femininul:

Singular	Plural
español-española	españoles-españolas
inglés-inglesa	ingleses-inglesas
francés-francesa	franceses-francesas

Unele au gen invariabil: iraní, iraquí, belga, estadounidense, canadiense
Celelalte respectă regulile de formare a genului:

Singular	Plural
italiano-italiana	italianos-italianas
checo-checa	checos-checas
noruego-noruega	noruegos-noruegas
eslovaco-eslovaca	eslovacos-eslovacas

SUBSTANTIVUL

Substantivele pot fi de gen masculin sau feminin.
Exemple:

• Masculin: niño, hombre, teléfono, profesor
• Feminin: niña, mujer, casa, profesora

Formarea pluralui

Dacă un substantiv se termină în vocală, se adaugă ‘s’. Dacă se termină în consoană se adaugă ‘es’.
Exemple:

• Masculin: niños, hombres, teléfonos, profesores
• Feminin: niñas, mujeres, casas, profesoras

Articolele

Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

Singular	el
Plural	los

Exemple:

Singular	Plural
el niño	los niños
el hombre	los hombres
el teléfono	los teléfonos
el profesor	los profesores

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

Singular	la
Plural	las

Exemple:

Singular	Plural
la niña	las niñas
la mujer	las mujeres
la casa	las casas
la profesora	las profesoras

Articolele nehotărâte de gen masculin sunt:

Singular	un
Plural	unos

Exemple:

un niño	unos niños
un hombre	unos hombres
un teléfono	unos teléfonos
un profesor	unos profesores

Articolele nehotărâte de gen feminin sunt:

Singular	una
Plural	unas

Exemple:

Singular	Plural
una niña	unas niñas
una mujer	unas mujeres
una casa	unas casas
una profesora	unas profesoras

Tipuri de substantive

Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: el niño; el teléfono; el periódico; el banco; el cambio; el dinero; el edificio un diccionario; un abrigo; un libro; un piso; un baño; un litro; un ejemplo
Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio
Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt cel mai ades de gen feminin: la niña; la casa; la ventana; la puerta; la mesa; la luna; la boca una revista; una palabra; una sonrisa; una taza; una camisa; una carretera
Excepţii: el día; el mapa; el idioma; el programa; substantivele care se termină în ‘-ema’ (de exemplu: el problema; el tema; el sistema)
Substantivele care se termină în ‘–dad’, ‘-tad’, ‘-ión’ sunt cel mai ades de gen feminin: una ciudad; la libertad; la igualdad; la televisión; una conversación; una nación
Numai puţine substantive feminine cu ‘a’ sau ‘ha’ accentuat la începutul cuvântului se uneşte (la singular) cu articolul ‘el’ sau ‘un’: el agua, el ala, el alma, un área, el hambre
Există substantive care pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin:
Terminate în ‘–ista’: un/una turista, el/la economista, el/la artista, un/una tenista
Terminate în ’–ante’: el/la cantante, un/una representante, el/la estudiante
Pentru substantivele terminate în ‘–e’ sau într-o consoană nu există nici un fel de reguli. el coche, la calle; el golpe, la gripe; el arroz, la voz; el fin, la crin
NOTA 1: Există o tendinţă modernă de a crea genul feminin din substantive care în trecut au fost de genul masculin (de exemplu: el abogado –- la abogada, el médico -– la médica). O altă tendinţă modernă este de a nu folosi genul masculin dacă nu se cunoaşte sxul persoanei. Pentru aceasta se folosesc diferite forme. De exemplu: el/la pasajer/a, sau se repetă ambele forme (el pasajero o la pasajera).
De obicei, se foloseşte numărul plural masculin dacă este vorba de o pereche sau un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei.
De exemplu:

• el padre y la madre – los padres
• el rey y la reina – los reyes
• la abuela y el abuelo --los abuelos
• la tía y el tío – los tíos
• dos niños y ocho niñas – diez niños

O altă tendinţă modernă este de a evita folosirea pluralului comun şi folosirea joncţiunii: los pasajeros y las pasajeras; los/las pasajeros/as; l@s pasajer@s
NOTA 2:

• A + EL se abreviază în AL: Voy a el cine. = Voy al cine.
• DE + EL se abreviază în DEL: Voy de el hotel a el cine. = Voy del hotel al cine.